Termenul de stocare în cloud include mai multe capacități de stocare disponibile pentru clienții cloudului, care rulează pe hardware-ul unui furnizor de cloud. Fiecare dintre aceste capacități îndeplinește o anumită nevoie, dar toate oferă flexibilitatea plății doar pentru ceea ce se utilizează. Furnizorul are responsabilitatea de a întreține hardware-ul de bază și de a se asigura că datele rămân disponibile, rezistente și protejate.
Spațiile de stocare în cloud sunt utilizate cel mai frecvent pentru: obiecte, fișiere și blocuri.
Spațiile de stocare diferă, în primul rând, prin modul în care sunt accesate și nivelul de performanță pe care îl oferă. Aplicația care utilizează spațiul de stocare și locația acesteia determină cerințele de stocare.
Spațiul de stocare a obiectelor este accesat altfel decât celelalte tipuri de spații de stocare. Aplicațiile software trebuie scrise intenționat pentru a utiliza spațiul de stocare a obiectelor prin apelarea la API-uri web. Stocarea obiectelor se face întotdeauna la distanță față de aplicație și este utilizată în două situații similare, dar diferite. În primul rând, spațiul de stocare este accesat adesea prin internet de aplicații care rulează pe computere individuale, dispozitive mobile și dispozitive Internet of Things, printre altele. În al doilea rând, acesta poate fi utilizat de aplicații care rulează în cloud.
Aplicațiile care utilizează stocarea de obiecte pot stoca și prelua datele nestructurate din spațiul respectiv de la distanță, fără utilizarea unui sistem de fișiere. Elementele stocate sunt doar „obiecte” abstracte din cloud. Aceasta înseamnă că dezvoltatorul de aplicații își menține flexibilitatea maximă și are la dispoziție un depozit de date nelimitat, permanent, trebuind să plătească doar pentru cantitatea de date stocată și transferată.
Există două dezavantaje ale stocării de obiecte: implică ceva mai multă muncă pentru autorii aplicațiilor, care trebuie să-și gestioneze propriile formate de obiecte, și există limitări privind performanța. Spațiul de stocare a obiectelor este accesat de software care efectuează apeluri API, de obicei prin internet, așa că, dacă atașarea directă durează câteva microsecunde, iar stocarea în blocuri sau fișiere durează câteva milisecunde, cea a obiectelor poate dura o secundă sau mai mult. Pentru multe cazuri de utilizare, cum ar fi utilizatorii finali care rulează aplicații conectate la spațiul de stocare din cloud pe telefoanele lor, această performanță este acceptabilă, în special datorită „accesului de oriunde” oferit de aceste aplicații. Iar în cazul în care o aplicație care utilizează stocarea de obiecte rulează în același cloud în care sunt stocate obiectele, performanțele sunt considerabil mai mari, deoarece toate resursele sunt în aceeași regiune din rețeaua locală a furnizorului de cloud.
Stocarea în arhive este soluția ideală pentru stocarea datelor accesate ocazional, care trebuie păstrate pe perioade lungi. Stocarea în arhive este mai economică decât stocarea de obiecte pentru păstrarea datelor inactive. Totuși, spre deosebire de alte opțiuni de stocare, preluarea datelor din arhive nu este imediată.
Atât stocarea de obiecte, cât și cea în arhive utilizează containere logice sub formă de bucket pentru stocarea obiectelor. Un bucket este un singur compartiment, cu politici care stabilesc ce acțiuni se pot efectua asupra obiectelor din bucket - și cine le pot efectua.
Când sunt create bucketuri pentru stocarea datelor ca obiecte, organizațiile pot decide ce nivel de stocare implicit - arhivă sau standard - este potrivit pentru datele lor. De asemenea, obiectele stocate în spațiul de stocare pentru obiecte pot fi mutate în arhive.
Cele mai multe aplicații tradiționale care rulează pe un server fizic și utilizează drivere fizice în centrul de date stochează datele sub formă de fișiere. Sistemele de operare precum Linux sau Microsoft Windows Server oferă pentru aplicațiile care rulează pe ele un sistem de fișiere - un singur set consecvent de reguli și metode pentru stocarea și preluarea datelor. Sistemul de operare se ocupă de detaliile din culise - de exemplu, discul fizic este o unitate de disc în stare solidă (SSD)? Un hard disk rotativ tradițional? Un disc optic? Sau o partajare de fișiere de rețea la distanță? Dacă sistemul de operare se ocupă de aceste detalii, aplicațiile doar deschid, citesc, scriu și salvează fișierele prin apeluri API standardizate.
Stocarea fișierelor în cloud oferă o partajare standard a fișierelor de rețea - similară cu partajările de fișiere de rețea care ar putea rula în propriul dvs. centru de date - către sistemele de operare pe care le rulați pe serverele din cloud. Aceste sisteme de operare prezintă acel sistem de fișiere aplicațiilor care rulează pe mașina virtuală. Aplicațiile nu trebuie modificate sau schimbate pentru a rula în cloud; ele continuă să ruleze cu spațiul de stocare a fișierelor pe care l-au utilizat întotdeauna.
Furnizorul de cloud gestionează hardware-ul, inclusiv discurile fizice și hardware-ul de rețea, și asigură protecția datelor. În funcție de cerințele clienților, acestora le pot fi puse la dispoziție capacități suplimentare. Avantajele inerente stocării fișierelor în cloud sunt clare când se compară cu o abordare tradițională, care implică achiziții în masă, programate, de sisteme de fișiere în rețea, pentru a răspunde nevoilor dezvoltării viitoare, și apoi va trebui ca dvs. să administrați hardware-ul și să asigurați protecției datelor.
Stocarea în blocuri este similară stocării de fișiere în cloud, deoarece reprezintă o versiune îmbunătățită a unui tip de stocare în rețea pe care este posibil să îl utilizați deja în centrul dvs. de date. Utilizarea stocării în blocuri are ca rezultat un cost indirect mai mic al rețelei și oferă performanțe sporite, dar necesită mai multă configurare și gestionare în cadrul sistemelor de operare.
Stocarea în blocuri oferită de Oracle utilizează un singur tip de bloc, care poate fi configurat instantaneu cu diferite setări, pentru creșterea performanței sau reducerea costurilor. Spre deosebire de stocarea de fișiere în cloud, blocurile trebuie configurate cu o anumită dimensiune, dar pot fi mărite oricând, blocul rămânând online și disponibil pentru aplicațiile care îl utilizează.
Ca în cazul oricărui serviciu cloud, furnizorul gestionează hardware-ul și planificarea capacității și asigură faptul că datele sunt replicate și protejate.
Calculul de înaltă performanță (HPC) devine tot mai comun, deoarece tot mai multe companii utilizează AI, machine learning, tehnologii de simulare și aplicații de modelare financiară. Datorită progreselor din ultimii ani, calculul de înaltă performanță în cloud a devenit posibil, accesibil și convenabil.
Cu toate acestea, debitul sistemului de fișiere partajat pentru clusterele de calcul a reprezentat adesea o barieră pentru simulări, AI, machine learning și modelarea complexă. Dar, cu configurația și specificațiile corecte, toate aceste fluxuri de lucru pot fi acceptate.
În cazul Oracle, fluxurile de lucru de înaltă performanță, cum ar fi modelarea complexă, prosperă datorită stocării în blocuri susținută de medii SSD NVMe și centre de date cu arhitectură de rețea rapidă și netedă. Performanțele de stocare în blocuri ale Oracle sunt bazate, și ele, pe un SLA unic. Aflați mai multe din această postare de pe blogul Oracle Cloud Infrastructure.
Acest tip de stocare necesită crearea manuală a clusterelor de servere de fișiere cu instanțe de calcul în cloud cu unități SSD atașate direct, dar oferă cele mai ridicate niveluri de performanță - cel mai mare debit și cea mai mică latență - care este necesară pentru aplicațiile HPC.
Pentru managerii din companii responsabili cu stocarea, încercarea de a face față atât creșterii volumului de date, cât și nevoii de a asigura securitatea datelor, cerințelor de arhivare și problemelor privind limitarea costurilor pare o misiune imposibilă.
Scalabilitatea cloudului și flexibilitatea modelului de plată în funcție de utilizare înseamnă că managerii din companii responsabili cu stocarea nu trebuie să facă eforturi supraomenești pentru a obține mai mult spațiu de stocare, indiferent de volumul sau granularitatea datelor, fie că provocarea este planificată sau pe termen scurt. În plus, consumul de servicii cloud este considerat aproape întotdeauna o cheltuială operațională, fiind cuprinsă adesea în bugetul lunar. Ambii factori facilitează invariabil crearea și controlul cheltuielilor.
Iată câteva dintre numeroasele cazuri de utilizare a soluțiilor de stocare în cloud a obiectelor, fișierelor și blocurilor.
Backupul și recuperarea reprezintă procesul de stocare a copiilor datelor pentru a proteja datele organizațiilor împotriva pierderii. Utilizarea cloudului pentru backup poate proteja copia datelor într-o locație la distanță, pentru eventualitatea unei defecțiuni sau a unui dezastru.
Backupul datelor în cloud poate cimenta strategia de protecție a datelor unei organizații, fără ca volumul de muncă a personalului IT să crească. Pentru multe organizații, serviciile de stocare a backupului în cloud acționează ca un depozit fizic. Există mai multe metode de stocare a backupurilor în cloud, care pot fi integrate ușor în procesul existent de protecție a datelor unei organizații, inclusiv: